Folosirea timpurilor
în vorbirea indirectă
26.3.4.
Dacă predicatul din propoziția principală este la prezent, Present
Perfect sau viitor, timpul din propoziția redată în vorbirea indirectă
(completiva directă) rămână neschimbat.
Vorbire indirectă:
Adjectivele /
pronumele demonstrative sau adverbele din completiva directă rămân de
asemenea neschimbate:
26.3.5.
Dacă predicatul propoziției principale este la un timp trecut: Past
Tense, Past Perfect, Future -inthe-Past, timpurile verbale din enunțul
reprodus devin și ele trecute. Această schimbare a timpurilor este
denumită back-shift
în limba engleză, deoarece ea are loc dinspre prezent spre trecut sau
dinspre trecut spre un timp și mai trecut:
Present devine Past
Tense;
Past Tense, Present
Perfect, Past Perfect devin Past Perfect;
Future devine
Future-in-the-Past.
Schimbarea timpurilor
în completiva directă se aplică la propozițiile enunțiative, exclamative
și interogative.
Propozițiile imperative, care
devin infinitive în vorbirea indirectă, nu se supun acestei reguli,
deoarece nu conțin un verb la o formă personală:
26.3.6.
Conform regulilor de corespondență a timpurilor, după un verb la un timp
trecut, Present simple devine de obicei Past Simple în vorbirea
indirectă:
Excepții:
a) când prezentul
nedefinit exprimă o acțiune repetată, un obicei sau o caracteristică a
subiectului, timpul poate rămână neschimbat dacă acțiunea are același
caracter și în momentul prezent (momentul vorbirii
indirecte):
b) când vorbirea directă exprimă
un fapt universal valabil, un adevăr absolut, timpul nu se schimbă:
c) când conținutul enunțului este
valabil și în momentul vorbirii:
Prezentul continuu se transformă
de obicei în Past Tense continuu:
26.3.7.
O acțiune viitoare este exprimată în vorbirea indirectă în modul
următor:
will
(+infinitiv) devin:
would
(+infinitiv)
would
(+infinitiv) devin:
would
(+infinitiv)
I, we shall
(+infinitiv) devine:
he, they, would
(+infintiv)
am / is / are going
to
(+infinitiv) devin:
was / were going to
(+infinitiv)
Excepție:
Corespondența
timpurilor nu se aplică în cazul în care acțiunea e viitoare și momentul
vorbirii indirecte, nu numai în momentul vorbirii directe:
26.3.8.
Past Simple
devine
Past Perfect Simple
În vorbirea indirectă:
Mother said, Tom hurt himself.
Excepții:
Past Simple poate rămâne
neschimbat pentru:
a) acțiuni repetate
în trecut:
b) exprimarea unui fapt:
c) enunțuri redate în vorbirea
indirectă imediat după rostirea lor (în aceeași zi):
d) când între predicatele din
principală și completiva directă nu există un raport de anterioritate:
e) în vorbire, dacă nu se produce
confuzie cu privire la momentele celor două acțiuni:
f) în propozițiile
circumstanțiale de timp. Propoziția regentă circumstanțialei de timp
poate fi de asemenea menținută la Past Tense sau deveni Past Perfect:
g) în propozițiile
condiționale de tipul 2:
h) după
wish, would rather, it is time:
26.3.9.
Past Tense Continuous
devine în principiu
Past Perfect Continuous,
dar în practică rămâne adesea neschimbat.
Schimbarea are loc
doar când acest timp se referă la o acțiune terminată:
26.3.10.
Verbele modale se
schimbă în felul următor:
may
devine
might,
will
devine
would,
can devine could:
Dacă verbele modale exprimate în
vorbire directă nu au forme pentru trecut, ca de exemplu
must, need, should, ought to, had better,
sau sunt deja la trecut sau condițional, ca
would, could, might și used to
(numai Past Tense), ele rămân
neschimbate în vorbirea indirectă:
Atenție!
În general
must
se menține în
vorbirea indirectă. Când însă
must exprimă o obligație, el poate deveni
would have to
sau
had to,
în funcție de sens:
În mod similar, could este
menținut în vorbirea indirectă:
sau menținut
/ schimbat în funcție de sens:
26.3.11.
Frazele condiționale
de tipul 2 și 3 nu se schimbă în vorbirea indirectă. Cele de tipul 1
devin identice ca formă cu condiționalele de tipul 2:
B.
Modificările specifice se referă la verbele care trebuie folosite în
fiecare fel de propoziție reprodusă (enunțiativă, exclamativă,
interogativă, imperativă), la punctuație, ordinea cuvintelor etc.